PRINCIPII DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE
  

            Activitatea Ministerului Public este organizată potrivit principiilor Iegalității, imparțialității și controlului ierarhic.
            a)  Ori de cāte ori sunt īntrunite condițiile prevăzute de Iege pentru a acționa īn vederea protejării unui interes public, procurorul trebuie să acționeze īn modul și prin mijloacele prevăzute de Iege.

            Procurorul nu poate acționa decāt īn Iimitele competenței sale, prin mijloacele și īn cazurile stabilite prin dispozițiile Iegale. Cu alte cuvinte, īși exercită atribuțiile numai īn temeiul Iegii. Misiunea specifică de esență a Ministerului Public este asigurarea respectării Iegii.
            b)  Potrivit principiului imparțialității, īn spiritul prevederilor art.16 din Constituție care statuează că "Nimeni nu este mai presus de Iege", procurorul, īn calitatea sa de reprezentant al īntregii societăți, de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și Iibertăților cetățenilor, are obligația să-și exercite atribuțiile cu obiectivitate, indiferent de calitatea persoanei cercetate sau de apartenența sa social politică.

            Procurorul trebuie să vegheze ca organele Ia a căror activitate participă sau a căror activitate o supraveghează, să aplice Iegea fără discriminare.
            c)  Subordonarea ierarhică, un alt principiu al activității Ministerului Public, se concretizează īn aceea că procurorii din fiecare  parchet sunt subordonați conducătorului acelui parchet, iar acesta din urmă este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeași circumscripție teritorială.
           Dispozițiile procurorului ierarhic superior, date īn conformitate cu Iegea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine, dar īn instanță procurorul de ședință este Iiber să prezinte concluziile pe care Ie consideră īntemeiate potrivit Iegii, ținānd seama de probele administrate īn cauză.
            Desigur că procurorul ierarhic superior poate să īndeplinească oricare dintre atribuțiile procurorilor din subordine și să suspende ori să infirme actele și dispozițiile acestora dacă sunt contrare Iegii.
            Īn soluțiile dispuse, procurorul este independent, īn condițiile prevăzute de lege.
            Lucrările repartizate pot fi trecute altui procuror numai īn cazul suspendării sau al īncetării calității acestuia, ori īn absența sa, dacă există cauze obiective care justifică urgența și care īmpiedică rezolvarea sa.
            Ministerul Public acționează pentru respectarea acestui principiu și pentru asigurarea permanentă a Iegalității dispozițiilor emise de procurorii cu funcții de conducere.
            Ministerul Public este independent īn relațiile cu celelalte autorități și īși exercită atribuțiile numai īn temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.

            Parchetul funcționa sub conducerea ministrului justiției. Procurorii se bucurau de stabilitate.

Procurorul general era numit de către Prezidiul Marii Adunări Naționale, la propunerea Guvernului, după recomandarea ministrului justiției.

Legea nr. 6/1952 pentru īnființarea și organizarea Procuraturii elimina din textele legislative sintagma „Minister Public” īnlocuind-o cu termenul „procuror” iar Parchetul este numit Procuratura.

Noua instituție astfel creată era un organ independent, subordonat exclusiv organului suprem al puterii de stat și Consiliului de Miniștri. Procurorul general era numit de Marea Adunare Națională. Procuratura exercita activitatea de supraveghere și asigurare a respectării legii, apără drepturile și interesele legale ale cetățenilor.

A fost īnființată Procuratura Generală ca aparat central de conducere a tuturor unităților de procuratură formată din 8 direcții și 3 servicii.

Odată cu adoptarea Legii nr. 60/1968 pentru organizarea și funcționarea Procuraturii, a Codului penal și a Codului de procedură penală, Romānia devine prima țară din Europa centrală și de Est care reintroduce īn legislație principii procesual penale europene, eliminānd influențele sovietice.

Legea prevedea dreptul procurorului de a da dispoziții obligatorii și de a lua măsuri cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală, precum și de a īncuviința, autoriza, confirma sau infirma actele și măsurile procesuale ale organului de urmărire penală.

Se consacra dreptul procurorului de a efectua orice act de urmărire īn orice cauză și obligativitatea efectuării urmăririi īn cazurile prevăzute de lege.

Atribuțiile organelor procuraturii se exercitau numai īn baza legii și a dispozițiilor organelor ierarhic superioare.

Procurorul ierarhic superior putea să īndeplinească oricare din atribuțiile procurorilor din subordine sau să suspende ori să anuleze dispozițiile acestora.

Īn decembrie 1991 a fost adoptată noua Constituție a Romāniei, cu modificările și completările efectuate īn 2003, care reflectă schimbările democratice produse īn țară īn decembrie 1989 și consacră o serie de principii noi īn ceea ce privește activitatea judecătorească.

La 1 iulie 1993 a intrat īn vigoare Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, care, īn conformitate cu prevederile constituționale, reintroduce termenul de „minister public", punānd bazele organizării și funcționării noii instituții.

S-a recunoscut calitatea de magistrat procurorului și dreptul acestuia la stabilitate īn funcție.

Prin această lege a fost eliminată din competența procurorului atribuția de supraveghere generală, păstrāndu-i-se numai atribuțiile judiciare.

Īn urma modificării din 1996, a fost eliminată denumirea de Parchet General și a fost instituită funcția de procuror general al parchetului de pe lāngă curtea de apel.

           Ulterior revizuirii Constituției prin Legea nr. 429 din 13 octombrie 2003, au fost adoptate Legea nr. 303 din 28 mai 2004 privind statutul magistraților (denumire modificată īn 2005 prin īnlocuirea termenului „magistrați” cu „judecători și procurori”) și Legea nr. 304 din 28 mai 2004 privind organizarea judiciară, care au īnlocuit Legea nr. 92/1992, armonizānd legislația romānă cu cea europeană, īn procesul de pregătire a integrării Romāniei īn Uniunea Europeană.

           S-a statuat independența procurorului īn soluțiile pe care le dispune, iar cariera magistratului a trecut īn competența Consiliului Superior al Magistraturii, au fost reglementate noile structuri specializate de combatere a corupției și crimei organizate.